Boala ne izolează de ceilalţi în incomunicabilitatea suferinţei, ne transformă în „prizonierii propriului corp”. Vuietul lumii este înlocuit de zgomotul organelor care se revoltă.

Guillaume de Fonclare suferă de o maladie rară iar asta îl izolează cu atît mai mult. El e directorul Memorialului Războiului cel Mare de la Perrone, în Somme. În această calitate trebuie să întreţină amintirea suferinţei şi morţii celor căzuţi în Primul Război Mondial Aceştia erau oameni neînvăţaţi a se plînge şi a mărturisi.

Fonclare încearcă să se salveze de închiderea în propria suferinţă comparînd-o cu a lor. Cartea sa, Prizonier în propriul corp, devine astfel un joc al empatiei în care autorul evadează din propria piele punîndu-se în locul celor care se pomenesc deodată în tranşeee ca într-un vis urît, fi ind nevoiţi să-i ucidă pe alţii pentru a nu fi ucişi.

• PRIZONIER ÎN PROPRIUL CORP
• Autor: Guillaume de Fonclare
• Editura: Spandugino

• Etichetă: Carte